1+1>2

1+1=2  sau nu ? 

In cazuri destul de rare 1+1>2 pentru ca logica matematica nu are nimic de a face cu logica inimii. Pentru ca ajungi la un moment dat in timp sa simti pe cineva ca si rupt din tine, ca si cum sangele lor ar curge si in venele tale, si durerea si bucuria lor sunt si ale tale, cand furtuna lor e si furtuna ta si asteptati soarele impreuna. Atunci simti ca toate tesaturile dintre voi sunt atat de intrepatrunse, atat de intortocheate, ca nimeni altcineva in afara de voi nu le poate deslusi. Atunci matematica o ia razna, se schimba si ia o cu totul alta amploare, totul este hiperbolizat si in acelasi timp stilizat dupa tiparul vostru. Atunci cand o privire este mai cuprinzatoare decat un dialog vorbit, cand o soapta striga mai tare decat un tipat - atunci unu plus unu este mai mare decat doi.

Orbi in furtuna?

De multe ori ni se cere sa privim lucrurile, o anumita situatie in mod obiectiv, dar cum putem face asta?

Daca suntem implicati avem propria experienta si nu e usor sa te detasezi, dar si daca nu suntem implicati direct, fiecare dintre noi are un anumit bagaj cu care calatoreste. Privim lucrurile prin prisma experientei noastre de viata. Acea farama de subiectivism tot exista si nu ne putem detasa de el. 

Chiar si atunci cand, fiind in mijlocul furtunii, cerem coordonate cuiva din afara vartejului, sperand ca ochii lor vor vedea mai clar decat ai nostri, oare nu gresim? Oare nu e un mit ca cineva din afara vede mai bine decat noi care cunoastem problema, noi care suntem in furtuna? Nu noi am vazut de unde a inceput, cum decurge si unde se indreapta mai bine decat oricine din afara ei? Nu e oare la fel cu a incerca sa fii empatic cu cineva care a pierdut pe cineva drag, fara ca tu sa cunosti o asemenea pierdere? 

Prietenie

Ce poate fi mai frumos decat momentul in care te regasesti in cineva? Cu adevarat, atunci o prietenie se formeaza!
Cand poti vorbi liber, sincer, deschis, direct, stiind ca la celalalt capat se afla intelegere si aceasi logica precum a ta!
Cand intelegi ce vrea sa spuna din primele cuvinte, fara a termina de spus.
Cand simti comfort si siguranta, intelegere si bunatate, calm si acceptare.
Cand poti impartasi totul si calitati si defecte si sa te pretuiasca la fel.
Cand plangi si plange cu tine.
Cand confidentialitatea nu trebuie reafirmata, pentru ca increderea este deplina!
Cand ceaiul pare prea putin pentru discutiile care nu par a se mai termina.
Cand criticile sunt constructive si spuse din suflet, un feedback pretuit de celalalt.
Cand sufletul priveste in oglinda.

The sky is the limit

Cu ceva timp in urma am inceput sa imi doresc mult o anumita pozitie intr-o companie. De atunci am incercat de mai multe ori cand se organiza o selectie. Pana acum insa nu am obtinut pozitia, chiar daca treceam unele etape ale interviului, la un moment dat eram respinsa.

Este usor de presupus ca unii au inceput sa murmure si sa se intrebe de cate respingeri va mai fi nevoie ca sa renunt. Vreau sa le spun: de multe! Este ceea ce imi doresc, de ce sa ma las descurajata? Doar pentru ca nu ai reusit din prima nu trebuie sa renunti la visul tau! 

Nu-mi pasa ca lumea crede ca dau gres, eu sunt mai castigata cu fiecare incercare. Imi demonstrez mie ca sunt perseverenta, ca lupt pentru ceea ce imi doresc si pentru ca oriunde merg imi fac prieteni noi, oameni frumosi cu care pot relationa si cu care se creeaza o retea prin care ne ajutam unul pe altul! 

In orice caz sunt mult mai castigata decat daca as sta acasa sa-mi plang de mila si sa ma vaiet ca viata e grea si de ce nu am mai mult, mai bun, mai ca sa-mi placa, asa cum fac multi altii, care se complac in locul unde sunt si se plafoneaza. De frica, din comoditate, din lipsa de ambitie...nu e din lipsa de oportunitati, ele exista numai sa vrei sa le vezi si bineinteles sa vrei sa lupti pentru tine! 

Daca ti s-a dat un vis, ti se vor da si sanse sa-l implinesti. ( Irina Binder )

cudormiha

cudormiha a fost initial incheierea fiecarui e-mail intre mine si un prieten drag sufletului meu.  Ne scriam pentru ca eram departe unul de celalalt - ca spatiu geografic - pentru ca in ce priveste apropierea sufletelor nu exista distanta si nu exista granite sau bariere temporale.

Aceasta semnatura a devenit "marca noastra inregistrata" si totodata cea mai sincera semnatura pentru care puteam opta. Pentru ca ceea ce noi am ajuns sa discutam si sa impartasim sunt lucruri de suflet, o particica de inima, m-am gandit ca suntem atat de multi care din cand in cand mai avem nevoie de un mic bandaj pentru inimile noastre, asa ca de ce nu as deschide o clinica? asa a luat fiinta aceasta pagina...

Pentru toti aceea care inteleg ca atunci cand privim vedem, ca atunci cand ascultam auzim, ca atunci cand vorbim miscam si cand simtim impartasim!